dizgrațiat
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of dizgrația.
Adjective
[edit]dizgrațiat m or n (feminine singular dizgrațiată, masculine plural dizgrațiați, feminine and neuter plural dizgrațiate)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | dizgrațiat | dizgrațiată | dizgrațiați | dizgrațiate | |||
| definite | dizgrațiatul | dizgrațiata | dizgrațiații | dizgrațiatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | dizgrațiat | dizgrațiate | dizgrațiați | dizgrațiate | |||
| definite | dizgrațiatului | dizgrațiatei | dizgrațiaților | dizgrațiatelor | ||||
Verb
[edit]dizgrațiat (past participle of dizgrația)
References
[edit]- dizgrațiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN