discui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a discui (third-person singular present discuiește, past participle discuit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of discui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a discui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | discuind | ||||||
| past participle | discuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | discuiesc | discuiești | discuiește | discuim | discuiți | discuiesc | |
| imperfect | discuiam | discuiai | discuia | discuiam | discuiați | discuiau | |
| simple perfect | discuii | discuiși | discui | discuirăm | discuirăți | discuiră | |
| pluperfect | discuisem | discuiseși | discuise | discuiserăm | discuiserăți | discuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să discuiesc | să discuiești | să discuiască | să discuim | să discuiți | să discuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | discuiește | discuiți | |||||
| negative | nu discui | nu discuiți | |||||