dijmui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dijmui (third-person singular present dijmuiește, past participle dijmuit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of dijmui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dijmui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dijmuind | ||||||
| past participle | dijmuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dijmuiesc | dijmuiești | dijmuiește | dijmuim | dijmuiți | dijmuiesc | |
| imperfect | dijmuiam | dijmuiai | dijmuia | dijmuiam | dijmuiați | dijmuiau | |
| simple perfect | dijmuii | dijmuiși | dijmui | dijmuirăm | dijmuirăți | dijmuiră | |
| pluperfect | dijmuisem | dijmuiseși | dijmuise | dijmuiserăm | dijmuiserăți | dijmuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dijmuiesc | să dijmuiești | să dijmuiască | să dijmuim | să dijmuiți | să dijmuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dijmuiește | dijmuiți | |||||
| negative | nu dijmui | nu dijmuiți | |||||