dezvinui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dezvinui (third-person singular present dezvinuiește, past participle dezvinuit) 4th conjugation
- to exculpate
Conjugation
[edit] conjugation of dezvinui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezvinui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezvinuind | ||||||
| past participle | dezvinuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezvinuiesc | dezvinuiești | dezvinuiește | dezvinuim | dezvinuiți | dezvinuiesc | |
| imperfect | dezvinuiam | dezvinuiai | dezvinuia | dezvinuiam | dezvinuiați | dezvinuiau | |
| simple perfect | dezvinuii | dezvinuiși | dezvinui | dezvinuirăm | dezvinuirăți | dezvinuiră | |
| pluperfect | dezvinuisem | dezvinuiseși | dezvinuise | dezvinuiserăm | dezvinuiserăți | dezvinuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezvinuiesc | să dezvinuiești | să dezvinuiască | să dezvinuim | să dezvinuiți | să dezvinuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezvinuiește | dezvinuiți | |||||
| negative | nu dezvinui | nu dezvinuiți | |||||