dezveli
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dezveli (third-person singular present dezvelește, past participle dezvelit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of dezveli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezveli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezvelind | ||||||
| past participle | dezvelit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezvelesc | dezvelești | dezvelește | dezvelim | dezveliți | dezvelesc | |
| imperfect | dezveleam | dezveleai | dezvelea | dezveleam | dezveleați | dezveleau | |
| simple perfect | dezvelii | dezveliși | dezveli | dezvelirăm | dezvelirăți | dezveliră | |
| pluperfect | dezvelisem | dezveliseși | dezvelise | dezveliserăm | dezveliserăți | dezveliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezvelesc | să dezvelești | să dezvelească | să dezvelim | să dezveliți | să dezvelească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezvelește | dezveliți | |||||
| negative | nu dezveli | nu dezveliți | |||||