înveli

See also: inveli

Romanian

Etymology

From în- +‎ Old Church Slavonic валити (valiti), from Proto-Slavic *valiti.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨnveˈli/

Verb

a înveli (third-person singular present învelește, past participle învelit) 4th conj.

1. to wrap up, cover

   Synonyms: înfășura, acoperi, învălui

Conjugation

    conjugation of înveli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înveli
gerund			învelind
past participle			învelit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învelesc	învelești	învelește	învelim	înveliți	învelesc
	imperfect	înveleam	înveleai	învelea	înveleam	înveleați	înveleau
	simple perfect	învelii	înveliși	înveli	învelirăm	învelirăți	înveliră
	pluperfect	învelisem	înveliseși	învelise	înveliserăm	înveliserăți	înveliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învelesc	să învelești	să învelească	să învelim	să înveliți	să învelească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învelește			înveliți
	negative		nu înveli			nu înveliți

Derived terms

• înveliș
• învelitoare