învălui

See also: invalui

Romanian

Etymology

From în- +‎ val +‎ -ui.

Verb

a învălui (third-person singular present învăluie, past participle învăluit) 4th conjugation

1. to envelop, to shroud

Conjugation

    conjugation of învălui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a învălui
gerund			învăluind
past participle			învăluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învălui	învălui	învăluie	învăluim	învăluiți	învăluie
	imperfect	învăluiam	învăluiai	învăluia	învăluiam	învăluiați	învăluiau
	simple perfect	învăluii	învăluiși	învălui	învăluirăm	învăluirăți	învăluiră
	pluperfect	învăluisem	învăluiseși	învăluise	învăluiserăm	învăluiserăți	învăluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învălui	să învălui	să învăluie	să învăluim	să învăluiți	să învăluie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învăluie			învăluiți
	negative		nu învălui			nu învăluiți