desfătăciune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]desfătăciune f (plural desfătăciuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | desfătăciune | desfătăciunea | desfătăciuni | desfătăciunile | |
| genitive-dative | desfătăciuni | desfătăciunii | desfătăciuni | desfătăciunilor | |
| vocative | desfătăciune, desfătăciuneo | desfătăciunilor | |||
References
[edit]- desfătăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN