decurge

Romanian

Etymology

From de- +‎ curge, after French découler.

Verb

a decurge (third-person singular present decurge, past participle decurs) 3rd conj.

1. (intransitive) [+din] to stem (from), to result (out of)

   Synonyms: rezulta, urma, deriva, își avea izvorul

   • 1978, United States, Fisheries Off the United States Coasts: Agreement Between the United States of America and the Socialist Republic of Romania Signed at Bucharest, November 23, 1976, with Agreed Minutes and Exchange of Letters (Treaties and other international acts series)‎^[1], Department of State, →OCLC, page 426:

     Răspunsul poate să conțină o contra-plîngere în măsura în care aceasta decurge din același incident pe care se bazează plîngerea. Contraplîngerea va fi întocmită în aceeași formă și va contine aceleasi informații ca și plîngerea.

     (please add an English translation of this quotation)

2. (intransitive) to proceed, to trend, to unfold (to exhibit a certain evolution)

   Synonyms: se petrece, se desfășura, se dezvolta

Conjugation

    conjugation of decurge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a decurge
gerund			decurgând
past participle			decurs
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decurg	decurgi	decurge	decurgem	decurgeți	decurg
	imperfect	decurgeam	decurgeai	decurgea	decurgeam	decurgeați	decurgeau
	simple perfect	decursei	decurseși	decurse	decurserăm	decurserăți	decurseră
	pluperfect	decursesem	decurseseși	decursese	decurseserăm	decurseserăți	decurseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decurg	să decurgi	să decurgă	să decurgem	să decurgeți	să decurgă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decurge			decurgeți
	negative		nu decurge			nu decurgeți