dăinuitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine and neuter plural dăinuitoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | |||
| definite | dăinuitorul | dăinuitoarea | dăinuitorii | dăinuitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | |||
| definite | dăinuitorului | dăinuitoarei | dăinuitorilor | dăinuitoarelor | ||||