clăcui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a clăcui (third-person singular present clăcuiește, past participle clăcuit) 4th conj.
- to perform corvee
Conjugation
[edit] conjugation of clăcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a clăcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clăcuind | ||||||
| past participle | clăcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clăcuiesc | clăcuiești | clăcuiește | clăcuim | clăcuiți | clăcuiesc | |
| imperfect | clăcuiam | clăcuiai | clăcuia | clăcuiam | clăcuiați | clăcuiau | |
| simple perfect | clăcuii | clăcuiși | clăcui | clăcuirăm | clăcuirăți | clăcuiră | |
| pluperfect | clăcuisem | clăcuiseși | clăcuise | clăcuiserăm | clăcuiserăți | clăcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clăcuiesc | să clăcuiești | să clăcuiască | să clăcuim | să clăcuiți | să clăcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clăcuiește | clăcuiți | |||||
| negative | nu clăcui | nu clăcuiți | |||||