cercui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a cercui (third-person singular present cercuiește, past participle cercuit) 4th conjugation
- to hoop
Conjugation
[edit] conjugation of cercui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cercui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cercuind | ||||||
| past participle | cercuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cercuiesc | cercuiești | cercuiește | cercuim | cercuiți | cercuiesc | |
| imperfect | cercuiam | cercuiai | cercuia | cercuiam | cercuiați | cercuiau | |
| simple perfect | cercuii | cercuiși | cercui | cercuirăm | cercuirăți | cercuiră | |
| pluperfect | cercuisem | cercuiseși | cercuise | cercuiserăm | cercuiserăți | cercuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cercuiesc | să cercuiești | să cercuiască | să cercuim | să cercuiți | să cercuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cercuiește | cercuiți | |||||
| negative | nu cercui | nu cercuiți | |||||