cadența

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French cadencer.

Pronunciation

• IPA^(key): /ka.denˈt͡sa/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: ca‧den‧ța

Verb

a cadența (third-person singular present cadențează, past participle cadențat) 1st conjugation (transitive, rare)

1. to pace (to impart cadence or rhythm to a phrase, a piece of music, a movement, etc.)

   Synonym: ritma

2. (of movements) to pace (to set in tune with a cadence)

Conjugation

    conjugation of cadența (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cadența
gerund			cadențând
past participle			cadențat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cadențez	cadențezi	cadențează	cadențăm	cadențați	cadențează
	imperfect	cadențam	cadențai	cadența	cadențam	cadențați	cadențau
	simple perfect	cadențai	cadențași	cadență	cadențarăm	cadențarăți	cadențară
	pluperfect	cadențasem	cadențaseși	cadențase	cadențaserăm	cadențaserăți	cadențaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cadențez	să cadențezi	să cadențeze	să cadențăm	să cadențați	să cadențeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cadențează			cadențați
	negative		nu cadența			nu cadențați

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /kaˈden.t͡sa/
• Rhymes: -ent͡sa
• Hyphenation: ca‧den‧ța

Noun

cadența

1. definite nominative/accusative singular of cadență (“cadence”)

Further reading

• cadența in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)