căsătoriu

Romanian

Etymology

From casă +‎ -toriu.

Adjective

căsătoriu m or n (feminine singular căsătorie, plural căsătorii)

1. married

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	căsătoriu		căsătorie		căsătorii	căsătorii
	definite	căsătoriul		căsătoria		căsătoriii	căsătoriile
genitive- dative	indefinite	căsătoriu		căsătorii		căsătorii	căsătorii
	definite	căsătoriului		căsătoriei		căsătoriilor	căsătoriilor

Noun

căsătoriu m (plural căsători)

1. paterfamilias

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	căsătoriu	căsătoriuul		căsători	căsătorii
genitive-dative	căsătoriu	căsătoriuului		căsători	căsătorilor
vocative	căsătoriuule			căsătorilor

References

• căsătoriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN