Jump to content

cărunțel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From cărunt +‎ -el.

Adjective

[edit]

cărunțel m or n (feminine singular cărunțelă, masculine plural cărunțeli, feminine and neuter plural cărunțele)

  1. diminutive of cărunt

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite cărunțel cărunțelă cărunțeli cărunțele
definite cărunțelul cărunțela cărunțelii cărunțelele
genitive-
dative
indefinite cărunțel cărunțele cărunțeli cărunțele
definite cărunțelului cărunțelei cărunțelilor cărunțelelor