cărunt

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin cānūtus, from Latin cānus. Compare Aromanian cãnut.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəˈrunt/

Adjective

cărunt m or n (feminine singular căruntă, masculine plural cărunți, feminine and neuter plural cărunte)

1. hoary
2. gray-haired, gray

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	cărunt		căruntă		cărunți	cărunte
	definite	căruntul		cărunta		cărunții	căruntele
genitive- dative	indefinite	cărunt		cărunte		cărunți	cărunte
	definite	căruntului		căruntei		cărunților	căruntilor

Derived terms

• încărunți