bojniță

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic божьница (božĭnica).

Noun

bojniță f (plural bojnițe)

1. (paganism, obsolete) temple or shrine

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	bojniță	bojnița		bojnițe	bojnițele
genitive-dative	bojnițe	bojniței		bojnițe	bojnițelor
vocative	bojniță, bojnițo			bojnițelor

References

• bojniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN