binefăcător

Romanian

Etymology

From bine +‎ făcător or bineface +‎ -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/

Noun

binefăcător m (plural binefăcători)

1. benefactor, conferrer
2. do-gooder

Antonyms

• răufăcător

Adjective

binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)

1. beneficent, charitable

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	binefăcător		binefăcătoare		binefăcători	binefăcătoare
	definite	binefăcătorul		binefăcătoarea		binefăcătorii	binefăcătoarele
genitive- dative	indefinite	binefăcător		binefăcătoare		binefăcători	binefăcătoare
	definite	binefăcătorului		binefăcătoarei		binefăcătorilor	binefăcătoarelor