arcui
Jump to navigation
Jump to search
Italian
[edit]Verb
[edit]arcui
- inflection of arcuare:
Anagrams
[edit]Latin
[edit]Verb
[edit]arcuī
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a arcui (third-person singular present arcuiește, past participle arcuit) 4th conj.
- to arch
Conjugation
[edit] conjugation of arcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a arcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arcuind | ||||||
past participle | arcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arcuiesc | arcuiești | arcuiește | arcuim | arcuiți | arcuiesc | |
imperfect | arcuiam | arcuiai | arcuia | arcuiam | arcuiați | arcuiau | |
simple perfect | arcuii | arcuiși | arcui | arcuirăm | arcuirăți | arcuiră | |
pluperfect | arcuisem | arcuiseși | arcuise | arcuiserăm | arcuiserăți | arcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arcuiesc | să arcuiești | să arcuiască | să arcuim | să arcuiți | să arcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arcuiește | arcuiți | |||||
negative | nu arcui | nu arcuiți |