amuți
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]From a Vulgar Latin root *ammūtīre, itself either from Latin mūtus or from obmūtēscere, present active infinitive of obmūtēscō; alternatively from the variant form, from *mutīre < mūtēscere, or simply derived from mut. Compare Aromanian amutsãscu, amutsãri, Italian ammutire.
Verb
[edit]a amuți (third-person singular present amuțește, past participle amuțit) 4th conj.
- to become mute, lose the ability to speak
- to fall silent, stop talking, shut up, clam up
- Synonym: tăcea
Conjugation
[edit] conjugation of amuți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a amuți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amuțind | ||||||
| past participle | amuțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | amuțesc | amuțești | amuțește | amuțim | amuțiți | amuțesc | |
| imperfect | amuțeam | amuțeai | amuțea | amuțeam | amuțeați | amuțeau | |
| simple perfect | amuții | amuțiși | amuți | amuțirăm | amuțirăți | amuțiră | |
| pluperfect | amuțisem | amuțiseși | amuțise | amuțiserăm | amuțiserăți | amuțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să amuțesc | să amuțești | să amuțească | să amuțim | să amuțiți | să amuțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amuțește | amuțiți | |||||
| negative | nu amuți | nu amuțiți | |||||