țintui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a țintui (third-person singular present țintuiește, past participle țintuit) 4th conj.
- to nail down
Conjugation
[edit] conjugation of țintui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a țintui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | țintuind | ||||||
| past participle | țintuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | țintuiesc | țintuiești | țintuiește | țintuim | țintuiți | țintuiesc | |
| imperfect | țintuiam | țintuiai | țintuia | țintuiam | țintuiați | țintuiau | |
| simple perfect | țintuii | țintuiși | țintui | țintuirăm | țintuirăți | țintuiră | |
| pluperfect | țintuisem | țintuiseși | țintuise | țintuiserăm | țintuiserăți | țintuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să țintuiesc | să țintuiești | să țintuiască | să țintuim | să țintuiți | să țintuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | țintuiește | țintuiți | |||||
| negative | nu țintui | nu țintuiți | |||||