ștănțui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a ștănțui (third-person singular present ștănțuiește, past participle ștănțuit) 4th conj.
- (manufacturing) to press; to punch; to stamp
Conjugation
[edit] conjugation of ștănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ștănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ștănțuind | ||||||
| past participle | ștănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ștănțuiesc | ștănțuiești | ștănțuiește | ștănțuim | ștănțuiți | ștănțuiesc | |
| imperfect | ștănțuiam | ștănțuiai | ștănțuia | ștănțuiam | ștănțuiați | ștănțuiau | |
| simple perfect | ștănțuii | ștănțuiși | ștănțui | ștănțuirăm | ștănțuirăți | ștănțuiră | |
| pluperfect | ștănțuisem | ștănțuiseși | ștănțuise | ștănțuiserăm | ștănțuiserăți | ștănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ștănțuiesc | să ștănțuiești | să ștănțuiască | să ștănțuim | să ștănțuiți | să ștănțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ștănțuiește | ștănțuiți | |||||
| negative | nu ștănțui | nu ștănțuiți | |||||