învățat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of învăța.
Pronunciation
[edit]Participle
[edit]învățat
- past participle of învăța
Adjective
[edit]învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine and neuter plural învățate)
- learned, cultured, erudite, scholarly
- accustomed (to something)
Declension
[edit]Declension of învățat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | învățat | învățată | învățați | învățate | ||
| definite | învățatul | învățata | învățații | învățatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | învățat | învățate | învățați | învățate | ||
| definite | învățatului | învățatei | învățaților | învățatelor | |||
Noun
[edit]învățat m (plural învățați)
Declension
[edit]Declension of învățat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) învățat | învățatul | (niște) învățați | învățații |
| genitive/dative | (unui) învățat | învățatului | (unor) învățați | învățaților |
| vocative | învățatule | învățaților | ||