întrunire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]întrunire f (plural întruniri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întrunire | întrunirea | întruniri | întrunirile | |
| genitive-dative | întruniri | întrunirii | întruniri | întrunirilor | |
| vocative | întrunire, întrunireo | întrunirilor | |||