întruni
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From întruna.
Verb
[edit]a întruni (third-person singular present întrunește, past participle întrunit) 4th conj.
- to gather
Conjugation
[edit] conjugation of întruni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a întruni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrunind | ||||||
| past participle | întrunit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrunesc | întrunești | întrunește | întrunim | întruniți | întrunesc | |
| imperfect | întruneam | întruneai | întrunea | întruneam | întruneați | întruneau | |
| simple perfect | întrunii | întruniși | întruni | întrunirăm | întrunirăți | întruniră | |
| pluperfect | întrunisem | întruniseși | întrunise | întruniserăm | întruniserăți | întruniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrunesc | să întrunești | să întrunească | să întrunim | să întruniți | să întrunească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întrunește | întruniți | |||||
| negative | nu întruni | nu întruniți | |||||