întreg

Romanian

Etymology

Inherited from Latin integer, integrum (“whole, entire”). Compare Sardinian interu, intregu, Italian intero, Spanish entero, Portuguese inteiro. Doublet of integru. See also: Aromanian ntreg, ãntreg.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨnˈtreɡ/

• Audio:

  (file)

Adjective

întreg m or n (feminine singular întreagă, plural întregi)

1. whole, entire
2. full, complete, intact

   Synonym: complet

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	întreg		întreagă		întregi	întregi
	definite	întregul		întreaga		întregii	întregile
genitive- dative	indefinite	întreg		întregi		întregi	întregi
	definite	întregului		întregii		întregilor	întregilor

Derived terms

• întregi
• întregime
• număr întreg

Related terms

• integru
• integritate

See also

• tot

Noun

întreg m (plural întregi)

1. (mathematics) integer, whole number

   Synonym: număr întreg

Declension

Declension of întreg

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	întreg	întregul		întregi	întregii
genitive-dative	întreg	întregului		întregi	întregilor
vocative	întregule			întregilor