înspăimântat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of înspăimânta.
Adjective
[edit]înspăimântat m or n (feminine singular înspăimântată, masculine plural înspăimântați, feminine and neuter plural înspăimântate)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative/ accusative |
indefinite | înspăimântat | înspăimântată | înspăimântați | înspăimântate | |||
| definite | înspăimântatul | înspăimântata | înspăimântații | înspăimântatele | ||||
| genitive/ dative |
indefinite | înspăimântat | înspăimântate | înspăimântați | înspăimântate | |||
| definite | înspăimântatului | înspăimântatei | înspăimântaților | înspăimântatelor | ||||