înspăimântător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From înspăimânta + -ător.
Adjective
[edit]înspăimântător m or n (feminine singular înspăimântătoare, masculine plural înspăimântători, feminine and neuter plural înspăimântătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | |||
| definite | înspăimântătorul | înspăimântătoarea | înspăimântătorii | înspăimântătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | |||
| definite | înspăimântătorului | înspăimântătoarei | înspăimântătorilor | înspăimântătoarelor | ||||