însoțitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]însoțitor m (plural însoțitori)
Declension
[edit]Declension of însoțitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) însoțitor | însoțitorul | (niște) însoțitori | însoțitorii |
genitive/dative | (unui) însoțitor | însoțitorului | (unor) însoțitori | însoțitorilor |
vocative | însoțitorule | însoțitorilor |