însoți

Romanian

Etymology

From în- +‎ soț +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.soˈt͡si/

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a însoți (third-person singular present însoțește, past participle însoțit) 4th conj.

1. to accompany
2. to conduct

Conjugation

    conjugation of însoți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a însoți
gerund			însoțind
past participle			însoțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	însoțesc	însoțești	însoțește	însoțim	însoțiți	însoțesc
	imperfect	însoțeam	însoțeai	însoțea	însoțeam	însoțeați	însoțeau
	simple perfect	însoții	însoțiși	însoți	însoțirăm	însoțirăți	însoțiră
	pluperfect	însoțisem	însoțiseși	însoțise	însoțiserăm	însoțiserăți	însoțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să însoțesc	să însoțești	să însoțească	să însoțim	să însoțiți	să însoțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		însoțește			însoțiți
	negative		nu însoți			nu însoțiți

Derived terms

• însoțire
• însoțitor