îngemăna

Romanian

Etymology

Inherited from Latin ingemināre, present active infinitive of ingeminō.

Verb

a îngemăna (third-person singular present îngeamănă, past participle îngemănat) 1st conj.

1. to twin
2. to combine

   Synonyms: îmbina, împreuna, combina

Conjugation

    conjugation of îngemăna (first conjugation, no infix)

infinitive			a îngemăna
gerund			îngemănând
past participle			îngemănat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngemăn	îngemeni	îngeamănă	îngemănăm	îngemănați	îngeamănă
	imperfect	îngemănam	îngemănai	îngemăna	îngemănam	îngemănați	îngemănau
	simple perfect	îngemănai	îngemănași	îngemănă	îngemănarăm	îngemănarăți	îngemănară
	pluperfect	îngemănasem	îngemănaseși	îngemănase	îngemănaserăm	îngemănaserăți	îngemănaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngemăn	să îngemeni	să îngemene	să îngemănăm	să îngemănați	să îngemene
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngeamănă			îngemănați
	negative		nu îngemăna			nu îngemănați

or alternative conjugation with -ez

    conjugation of îngemăna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îngemăna
gerund			îngemănând
past participle			îngemănat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngemănez	îngemănezi	îngemănează	îngemănăm	îngemănați	îngemănează
	imperfect	îngemănam	îngemănai	îngemăna	îngemănam	îngemănați	îngemănau
	simple perfect	îngemănai	îngemănași	îngemănă	îngemănarăm	îngemănarăți	îngemănară
	pluperfect	îngemănasem	îngemănaseși	îngemănase	îngemănaserăm	îngemănaserăți	îngemănaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngemănez	să îngemănezi	să îngemăneze	să îngemănăm	să îngemănați	să îngemăneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngemănează			îngemănați
	negative		nu îngemăna			nu îngemănați

Derived terms

• îngemănare

Related terms

• geamăn
• gemăna