înfurci
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]From furcă, or possibly from the variant înfurca, from a Vulgar Latin *infurcāre, from Latin furca. Compare Aromanian nfurcu, nfurcari.
Verb
[edit]a înfurci (third-person singular present înfurcește, past participle înfurcit) 4th conjugation
- (rare) to bifurcate, fork, branch, split
- Synonym: bifurca
- (reflexive, rare, figurative) to argue, quarrel with someone
- (regional) to take (hay) with a pitchfork
Conjugation
[edit] conjugation of înfurci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înfurci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfurcind | ||||||
| past participle | înfurcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfurcesc | înfurcești | înfurcește | înfurcim | înfurciți | înfurcesc | |
| imperfect | înfurceam | înfurceai | înfurcea | înfurceam | înfurceați | înfurceau | |
| simple perfect | înfurcii | înfurciși | înfurci | înfurcirăm | înfurcirăți | înfurciră | |
| pluperfect | înfurcisem | înfurciseși | înfurcise | înfurciserăm | înfurciserăți | înfurciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfurcesc | să înfurcești | să înfurcească | să înfurcim | să înfurciți | să înfurcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfurcește | înfurciți | |||||
| negative | nu înfurci | nu înfurciți | |||||