înfrica
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înfrica (third-person singular present înfrică, past participle înfricat) 1st conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of înfrica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfrica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfricând | ||||||
| past participle | înfricat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfric | înfrici | înfrică | înfricăm | înfricați | înfrică | |
| imperfect | înfricam | înfricai | înfrica | înfricam | înfricați | înfricau | |
| simple perfect | înfricai | înfricași | înfrică | înfricarăm | înfricarăți | înfricară | |
| pluperfect | înfricasem | înfricaseși | înfricase | înfricaserăm | înfricaserăți | înfricaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfric | să înfrici | să înfrice | să înfricăm | să înfricați | să înfrice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfrică | înfricați | |||||
| negative | nu înfrica | nu înfricați | |||||