înconjurător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]înconjurător m or n (feminine singular înconjurătoare, masculine plural înconjurători, feminine and neuter plural înconjurătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | înconjurător | înconjurătoare | înconjurători | înconjurătoare | |||
| definite | înconjurătorul | înconjurătoarea | înconjurătorii | înconjurătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | înconjurător | înconjurătoare | înconjurători | înconjurătoare | |||
| definite | înconjurătorului | înconjurătoarei | înconjurătorilor | înconjurătoarelor | ||||