înconjur
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Back-formation from înconjura.
Noun
[edit]înconjur n (plural înconjururi)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înconjur | înconjurul | înconjururi | înconjururile | |
| genitive-dative | înconjur | înconjurului | înconjururi | înconjururilor | |
| vocative | înconjurule | înconjururilor | |||