închipui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a închipui (third-person singular present închipuiește, past participle închipuit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of închipui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a închipui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | închipuind | ||||||
past participle | închipuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | închipuiesc | închipuiești | închipuiește | închipuim | închipuiți | închipuiesc | |
imperfect | închipuiam | închipuiai | închipuia | închipuiam | închipuiați | închipuiau | |
simple perfect | închipuii | închipuiși | închipui | închipuirăm | închipuirăți | închipuiră | |
pluperfect | închipuisem | închipuiseși | închipuise | închipuiserăm | închipuiserăți | închipuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să închipuiesc | să închipuiești | să închipuiască | să închipuim | să închipuiți | să închipuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | închipuiește | închipuiți | |||||
negative | nu închipui | nu închipuiți |