înțărcui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înțărcui (third-person singular present înțărcuiește, past participle înțărcuit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of înțărcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înțărcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înțărcuind | ||||||
| past participle | înțărcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înțărcuiesc | înțărcuiești | înțărcuiește | înțărcuim | înțărcuiți | înțărcuiesc | |
| imperfect | înțărcuiam | înțărcuiai | înțărcuia | înțărcuiam | înțărcuiați | înțărcuiau | |
| simple perfect | înțărcuii | înțărcuiși | înțărcui | înțărcuirăm | înțărcuirăți | înțărcuiră | |
| pluperfect | înțărcuisem | înțărcuiseși | înțărcuise | înțărcuiserăm | înțărcuiserăți | înțărcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înțărcuiesc | să înțărcuiești | să înțărcuiască | să înțărcuim | să înțărcuiți | să înțărcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înțărcuiește | înțărcuiți | |||||
| negative | nu înțărcui | nu înțărcuiți | |||||