împuțit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of împuți.
Pronunciation
[edit]Adjective
[edit]împuțit m or n (feminine singular împuțită, masculine plural împuțiți, feminine and neuter plural împuțite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | împuțit | împuțită | împuțiți | împuțite | |||
| definite | împuțitul | împuțita | împuțiții | împuțitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | împuțit | împuțite | împuțiți | împuțite | |||
| definite | împuțitului | împuțitei | împuțiților | împuțitelor | ||||
See also
[edit]Noun
[edit]împuțit m (plural împuțiți, feminine equivalent împuțită)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împuțit | împuțitul | împuțiți | împuțiții | |
| genitive-dative | împuțit | împuțitului | împuțiți | împuțiților | |
| vocative | împuțitule | împuțiților | |||