împlini

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *implenīre, from Latin plenus (“full”). Compare Aromanian mplinescu, mpliniri, Romansch emplenir, amplanir, Venetan inpinir, inpienir, Catalan emplenar. Compare also Old French plenir.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a împlini (third-person singular present împlinește, past participle împlinit) 4th conj.

1. to fill

   Synonym: umple

2. to complete, fulfill
3. (reflexive) to gain weight

   Synonyms: îngrășa, încăla

4. (of age) to turn

   Ieri, Andrei a împlinit 23 de ani.

   Yesterday, Andrei turned 23.

Conjugation

    conjugation of împlini (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împlini
gerund			împlinind
past participle			împlinit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împlinesc	împlinești	împlinește	împlinim	împliniți	împlinesc
	imperfect	împlineam	împlineai	împlinea	împlineam	împlineați	împlineau
	simple perfect	împlinii	împliniși	împlini	împlinirăm	împlinirăți	împliniră
	pluperfect	împlinisem	împliniseși	împlinise	împliniserăm	împliniserăți	împliniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împlinesc	să împlinești	să împlinească	să împlinim	să împliniți	să împlinească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împlinește			împliniți
	negative		nu împlini			nu împliniți

Derived terms

• împlinire

Related terms

• plin