împăciuitorist
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From împăciuitor + -ist.
Adjective
[edit]împăciuitorist m or n (feminine singular împăciuitoristă, masculine plural împăciuitoriști, feminine and neuter plural împăciuitoriste)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoristă | împăciuitoriști | împăciuitoriste | |||
| definite | împăciuitoristul | împăciuitorista | împăciuitoriștii | împăciuitoristele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoriste | împăciuitoriști | împăciuitoriste | |||
| definite | împăciuitoristului | împăciuitoristei | împăciuitoriștilor | împăciuitoristelor | ||||