împăciuitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]împăciuitor m or n (feminine singular împăciuitoare, masculine plural împăciuitori, feminine and neuter plural împăciuitoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | împăciuitor | împăciuitoare | împăciuitori | împăciuitoare | |||
| definite | împăciuitorul | împăciuitoarea | împăciuitorii | împăciuitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | împăciuitor | împăciuitoare | împăciuitori | împăciuitoare | |||
| definite | împăciuitorului | împăciuitoarei | împăciuitorilor | împăciuitoarelor | ||||