vorbăreț

Romanian

Etymology

From vorbi +‎ -ăreț.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌvor.bəˈret͡s/

Adjective

vorbăreț m or n (feminine singular vorbăreață, masculine plural vorbăreți, feminine and neuter plural vorbărețe)

1. talkative, chatty, loquacious

   Synonyms: flecar, limbut, guraliv, gureș

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	vorbăreț		vorbăreață		vorbăreți	vorbărețe
	definite	vorbărețul		vorbăreața		vorbăreții	vorbărețele
genitive- dative	indefinite	vorbăreț		vorbărețe		vorbăreți	vorbărețe
	definite	vorbărețului		vorbăreței		vorbăreților	vorbărețelor