vingător

Romanian

Etymology

From vinge +‎ -ător.

Noun

vingător m (uncountable)

1. (dated) winner

Declension

Declension of vingător

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	vingător	vingătorul
genitive-dative	vingător	vingătorului
vocative	vingătorule

References

• vingător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN