vindecăciune

Romanian

Etymology

From vindeca +‎ -ăciune.

Noun

vindecăciune f (uncountable)

1. (obsolete) recovery, healing

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	vindecăciune	vindecăciunea
genitive-dative	vindecăciuni	vindecăciunii
vocative	vindecăciune, vindecăciuneo

References

• vindecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN