vânturar
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From vânturi + -ar, from vânt.
Noun
[edit]vânturar n (plural vânturare)
- fan (handheld)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vânturar | vânturarul | vânturare | vânturarele | |
| genitive-dative | vânturar | vânturarului | vânturare | vânturarelor | |
| vocative | vânturarule | vânturarelor | |||