vântuit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From vântui.
Adjective
[edit]vântuit m or n (feminine singular vântuită, masculine plural vântuiți, feminine and neuter plural vântuite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | vântuit | vântuită | vântuiți | vântuite | |||
| definite | vântuitul | vântuita | vântuiții | vântuitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | vântuit | vântuite | vântuiți | vântuite | |||
| definite | vântuitului | vântuitei | vântuiților | vântuitelor | ||||