vântuș

Romanian

Etymology

From vânt +‎ -uș.

Noun

vântuș n (uncountable)

1. diminutive of vânt

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	vântuș	vântușul
genitive-dative	vântuș	vântușului
vocative	vântușule

References

• vântuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN