urâtor

Romanian

Etymology

From urî +‎ -itor.

Noun

urâtor m (plural urâtori)

1. hater

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	urâtor	urâtorul		urâtori	urâtorii
genitive-dative	urâtor	urâtorului		urâtori	urâtorilor
vocative	urâtorule			urâtorilor

References

• urâtor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN