Jump to content

uităciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From uita +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

uităciune f (plural uităciuni)

  1. forgetness

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative uităciune uităciunea uităciuni uităciunile
genitive-dative uităciuni uităciunii uităciuni uităciunilor
vocative uităciune, uităciuneo uităciunilor

References

[edit]
  • uităciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN