turcuț

See also: Turcuț

Romanian

Etymology

From turc +‎ -uț.

Pronunciation

• IPA^(key): /turˈkut͡s/
• Rhymes: -ut͡s
• Hyphenation: tur‧cuț

Noun

turcuț m (plural turcuți)

1. (folk poetic) diminutive of turc (“Turk”)

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	turcuț	turcuțul		turcuți	turcuții
genitive-dative	turcuț	turcuțului		turcuți	turcuților
vocative	turcuțule			turcuților

References

• turcuț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)